ocurge

română

Etimologie

Din latină occurrere (după curge).

Pronunție

• AFI: /o'kur.ʤe/

Verb

Conjugarea verbului ocurge
Infinitiv	a ocurge
Indicativ prezent pers. 1 sg.	'
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să ocurgă
Participiu	ocurs
Conjugare	III

1. (v.intranz.) (înv.) a se întâmpla, a surveni.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online