întâmpla

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Origine incertă. Probabil din latină *templāre, de la templum („spațiu desenat ideal pe cer de prezicător”). Acel templum era, deci, spațiul în cadrul căruia prezicătorul își făcea observațiile, și de aici contemplare. Se presupunezborul păsărilor care intrau în templum arăta ceea ce avea să se întâmple, de unde verbul *(in)templāre.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.tɨm'pla/


Verb


Conjugarea verbului
(se) întâmpla
Infinitiv a (se) întâmpla
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(pers. 3) (se) întâmplă
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) întâmple
Participiu întâmplat
Conjugare I
  1. (v.refl. unipers.) (despre fapte, evenimente) a se petrece, a se produce, a avea loc.
    S-au întâmplat multe lucruri de atunci.
  2. (urmat de determinări introduse prin prep.cu” sau determinat printr-un substantiv sau un pronume în dativ, indicând persoana sau obiectul la care se referă acțiunea exprimată de verb)
    Ce i s-a întâmplat?
    Ce se întâmplă cu cartea promisă?
    Cum s-a întâmplat?
  3. a (i) se ivi (cuiva) prilejul; a se nimerifie într-un anumit loc (incidental).
    Mi s-a întâmplat să fiu de față.
  4. (despre condiții climaterice) a avea loc pe neprevăzute.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe