oficializa

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză officialiser.

Pronunție

  • AFI: /o.fi.ʧi.a.liˈza/


Verb


Conjugarea verbului
oficializa
Infinitiv a oficializa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
oficializez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să oficializeze
Participiu oficializat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a da sau a facedobândească un caracter oficial; a consfinți (prin lege).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe