consfinți

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din con- + a sfinți (după franceză consacrer).

Pronunție

  • AFI: /kon.sfin'ʦi/


Verb


Conjugarea verbului
consfinți
Infinitiv a consfinți
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
consfințesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să consfințească
Participiu consfințit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a da un caracter durabil, solid; a stabili, a consacra.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe