consfinți

română

Etimologie

Din con- + a sfinți (după franceză consacrer).

Pronunție

• AFI: /kon.sfin'ʦi/

Verb

Conjugarea verbului consfinți
Infinitiv	a consfinți
Indicativ prezent pers. 1 sg.	consfințesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să consfințească
Participiu	consfințit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a da un caracter durabil, solid; a stabili, a consacra.

Cuvinte derivate

• consfințire

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online