ofuscare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din ofusca.

Pronunție

  • AFI: /o.fus'ka.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
ofuscare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ofuscare ofuscări
Articulat ofuscarea ofuscările
Genitiv-Dativ ofuscării ofuscărilor
Vocativ ofuscare, ofuscareo ofuscărilor
  1. acțiunea de a ofusca și rezultatul ei.


Traduceri