ofusca

română

Etimologie

Din franceză offusquer. Confer italiană offuscare.

Pronunție

• AFI: /o.fus'ka/

Verb

Conjugarea verbului se ofusca
Infinitiv	a se ofusca
Indicativ prezent pers. 1 sg.	mă ofusc, ofuschez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să se ofuște, ofuscheze
Participiu	ofuscat
Conjugare	I

1. (v.refl.) (fam.) a se simți jignit; a se supăra, a se ofensa.

Sinonime

• se supăra, se ofensa

Cuvinte derivate

• ofuscare
• ofuscat

Traduceri

a se ofensa

Vedeți traduceri pentru a se supăra.

Referințe

• DEX online