ofusca

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză offusquer. Confer italiană offuscare.

Pronunție

  • AFI: /o.fus'ka/


Verb


Conjugarea verbului
se ofusca
Infinitiv a se ofusca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
mă ofusc, ofuschez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să se ofuște, ofuscheze
Participiu ofuscat
Conjugare I
  1. (v.refl.) (fam.) a se simți jignit; a se supăra, a se ofensa.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe