orânduit

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a orândui.

Pronunție

  • AFI: /o.rɨn.du'it/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
orânduit
Singular Plural
Masculin orânduit orânduiți
Feminin orânduită orânduite
Neutru orânduit orânduite
  1. pus, așezat într-o anumită ordine; aranjat, rânduit.
  2. (înv.) împuternicit, învestit.
  3. (înv.) stabilit, fixat, hotărât, destinat.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe