orânduit

română

Etimologie

Din a orândui.

Pronunție

• AFI: /o.rɨn.du'it/

Adjectiv

Declinarea adjectivului orânduit
	Singular	Plural
Masculin	orânduit	orânduiți
Feminin	orânduită	orânduite
Neutru	orânduit	orânduite

1. pus, așezat într-o anumită ordine; aranjat, rânduit.
2. (înv.) împuternicit, învestit.
3. (înv.) stabilit, fixat, hotărât, destinat.

Cuvinte derivate

• neorânduit

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• dăruințo

Referințe

• DEX '98 via DEX online