orândui

română

Din slavă (veche) urenditi.

Conjugarea verbului orândui
Infinitiv	a orândui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	orânduiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să orânduiască
Participiu	orânduit
Conjugare	IV

(v.tranz. și refl.) a (se) așeza, a (se) grupa într-o anumită ordine; a (se) aranja.
(v.tranz.) a hotărî, a dispune; a ridica la o demnitate; a numi, a desemna; a investi.
(v.tranz.) (înv. și pop.) a decide, a fixa, a stabili.
(v.tranz.) (rar) a porunci, a ordona.
(v.tranz.) (înv. și pop.) a pune la cale; a pregăti.