orbalț
română
Etimologie
Din maghiară orbánc.
Pronunție
- AFI: /or'balʦ/
Substantiv
| Declinarea substantivului orbalț | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | orbalț | orbalți |
| Articulat | orbalțul | orbalții |
| Genitiv-Dativ | orbalțului | orbalților |
| Vocativ | ' | ' |
- boală infecțioasă manifestată prin inflamarea și înroșirea pielii, prin dureri și stare febrilă; brâncă; erizipel.
Traduceri
Traduceri