brâncă

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : branca, Branca
Brâncă (Salicornia herbacea)
Brâncă (Stereum hirsutum)

română

Variante

Etimologie

Etimologie incertă. Poate din greacă βράγχος (vránchos „anghină”).

Pronunție

  • AFI: /'brɨn.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
brâncă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ brâncă brânci
Articulat brânca brâncile
Genitiv-Dativ brâncii brâncilor
Vocativ brâncă brâncilor
  1. (med.vet.) boală contagioasă, specifică porcilor, caracterizată prin lipsa poftei de mâncare și apariția unor pete violacee.
  2. (med.) (pop.) erizipel.
  3. (bot.) (Salicornia herbacea) plantă erbacee fără frunze, cu flori verzui sau alburii grupate în formă de spic, folosită în medicina veterinară.
  4. (bot.) (Stereum hirsutum) ciupercă cu pălăria întinsă și răsfrântă, prevăzută cu peri aspri.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Etimologie

Din latină branca. Confer italiană branca, provensală branca, spaniolă branca, portugheză branca și franceză branche.

Substantiv


Declinarea substantivului
brâncă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ brâncă brânci
Articulat brânca brâncile
Genitiv-Dativ brâncii brâncilor
Vocativ brâncă brâncilor
  1. (reg., în limba literară numai în loc. și expr.) mână.
  2. (pop.; în forma brânci) împunsătură, ghiont, izbitură.
  3. (reg.) partea de jos a picioarelor animalelor; labă.

Sinonime

Cuvinte derivate

Locuțiuni

  • (loc.adv.) Pe (sau în) brânci = pe mâini și pe picioare, de-a bușilea, târându-se.

Expresii

  • A merge(sau a se târî) pe brânci = a merge (sau a se târî) pe mâini și pe picioare, de-a bușilea
  • A cădea în (sau pe brânci) = a cădea istovit (de oboseală)
  • A munci (sau a da, a lucra) pe (sau în) brânci = a munci până la istovire
  • A-i da inima brânci = a simți un imbold pentru (a face) ceva


Traduceri

Anagrame

Referințe