orbecăire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din orbecăi.

Pronunție

  • AFI: /or.be.kə'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
orbecăire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ orbecăire orbecăiri
Articulat orbecăirea orbecăirile
Genitiv-Dativ orbecăirii orbecăirilor
Vocativ orbecăire, orbecăireo orbecăirilor
  1. acțiunea de a orbecăi și rezultatul ei.


Traduceri