orbită
Aspect
Etimologie
Din franceză orbite < latină orbita.
Pronunție
- AFI: /or'bi.tə/
Substantiv
Declinarea substantivului orbită | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | orbită | orbite |
Articulat | orbita | orbitele |
Genitiv-Dativ | orbitei | orbitelor |
Vocativ | orbită | orbitelor |
- traiectorie în formă de curbă (închisă) pe care o parcurge un mobil.
- drumul real parcurs de un astru.
- fiecare dintre cele două cavități osoase ale craniului, în care se află globul ocular.
- (fig.) sfera sau mediul unei activități oarecare; sferă de acțiune sau de influență.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online