afla

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină afflare.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
(se) afla
Infinitiv a (se) afla
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) aflu
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) afle
Participiu aflat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și intranz.) a lua cunoștință despre ceva; a căpăta informații, vești, noutăți despre ceva; a auzi o veste, o noutate etc.
  2. (v.tranz.) a găsi, a descoperi (căutând sau întâmplător).
  3. (v.refl.) a fi, a se găsi într-un loc, într-o poziție, într-o împrejurare oarecare; a fi, a exista în realitate.
  4. (v.tranz.) (pop.) a descoperi, a inventa, a scorni.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Expresii

  • (fam.) A se afla în treabă = a se amesteca, a interveni într-o discuție sau într-o acțiune numai de formă, fără a aduce vreo contribuție
  • Să nu se afle (ca) să... = (să) nu cumva să...
  • Cum nu se (mai) află = care iese din comun; extraordinar
  • (pop.) Nu se (sau unde se) află! = nu-i adevărat!


Traduceri

Referințe