orchestre

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : orchestré

română

Etimologie

Din orchestră.

Pronunție

  • AFI: /orˈkes.tre/


Substantiv

  1. forma de plural nearticulat pentru orchestră.





franceză

(français)

Etimologie

Din greacă antică ὀρχήστρα (orkhḗstra, „orchestră”). Cuvântul a fost de gen feminin până în secolul al XVIII-lea.

Pronunție

  • AFI: /ɔʁ.kɛstʁ/


Substantiv

orchestre m., orchestres pl.

  1. orchestră (parte a unei săli de spectacol)
    Louer un fauteuil d'orchestre.
  2. (muz.) orchestră

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Etimologie

Din orchestrer.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru orchestrer.
  2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru orchestrer.
  3. forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru orchestrer.
  4. forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru orchestrer.
  5. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru orchestrer.

Referințe





italiană

(italiano)

Etimologie

Din orchestra.

Pronunție

  • AFI: /orˈkɛstre/


Substantiv

  1. forma de plural pentru orchestra.