orchestrionet
română
Etimologie
Din orchestrion + sufixul -et.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului orchestrionet | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | orchestrionet | orchestrionete |
| Articulat | orchestrionetul | orchestrionetele |
| Genitiv-Dativ | orchestrionetului | orchestrionetelor |
| Vocativ | orchestrionetule | orchestrionetelor |
- instrument muzical cu manivelă, mai mic decât orchestrionul, care execută muzică înregistrată pe benzi de carton perforate.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online