orcic
română
Etimologie
Din ucraineană orțik.
Pronunție
- AFI: /or'ʧik/
Substantiv
| Declinarea substantivului orcic | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | orcic | orcicuri |
| Articulat | orcicul | orcicurile |
| Genitiv-Dativ | orcicului | orcicurilor |
| Vocativ | ' | ' |
- fiecare dintre cele două piese de lemn, fixate de crucea unei căruțe sau trăsuri, de care se prind postoroncile.
Traduceri
Traduceri