ordalie
Etimologie
Din franceză ordalie < latină ordalium.
Pronunție
- AFI: /or.da'li.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului ordalie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ordalie | ordalii |
| Articulat | ordalia | ordaliile |
| Genitiv-Dativ | ordaliei | ordaliilor |
| Vocativ | ordalie | ordaliilor |
- mod de stabilire a dreptății sau a vinovăției părților în litigiu, caracteristic evului mediu, prin diferite probe (a focului, a apei clocotite și a fierului încins) sau prin duelul judiciar.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online