ordinariat
Etimologie
Din latină ordinariatus, franceză ordinariat.
Pronunție
- AFI: /or.di.na.riˈat/
Substantiv
| Declinarea substantivului ordinariat | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ordinariat | ordinariate |
| Articulat | ordinariatul | ordinariatele |
| Genitiv-Dativ | ordinariatului | ordinariatelor |
| Vocativ | ordinariatule | ordinariatelor |
- (înv.) organ administrativ care conducea o episcopie catolică; consistoriu.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online