ordonare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din ordona.

Pronunție

  • AFI: /or.do'na.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
ordonare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ordonare ordonări
Articulat ordonarea ordonările
Genitiv-Dativ ordonării ordonărilor
Vocativ ordonare, ordonareo ordonărilor
  1. acțiunea de a ordona și rezultatul ei.


Traduceri