ordona

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare
Variante de scriere Vezi și : ordonă

română

Etimologie

Din franceză ordonner.

Pronunție

  • AFI: /or.doˈna/


Verb


Conjugarea verbului
ordona
Infinitiv a ordona
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
ordon
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să ordone
Participiu ordonat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a da un ordin, a porunci, a comanda; a cere, a pretinde, a dispune.
    A ordonat să se facă astfel ...
  2. (înv.) a prescrie un medicament, un tratament.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri


Verb


Conjugarea verbului
ordona
Infinitiv a ordona
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
ordonez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să ordoneze
Participiu ordonat
Conjugare I
  1. a pune în ordine, a aranja, a rândui, a grupa anumite lucruri.

Sinonime


Traduceri

Etimologie

Din ordona.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru ordona.

Referințe