ordona

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză ordonner.

Pronunție

  • AFI: /or.do'na/


Verb


Conjugarea verbului
ordona
Infinitiv a ordona
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
ordon/ordonez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să ordone/ordoneze
Participiu ordonat
Conjugare I

I.

  1. (v.tranz.) a da un ordin, a porunci, a comanda; a cere, a pretinde, a dispune.
    A ordonat să se facă astfel ...
  2. (înv.) a prescrie un medicament, un tratament.

II.

  1. a pune în ordine, a aranja, a rândui, a grupa anumite lucruri.

Sinonime

I.

II.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe