ordură
română
Etimologie
Din franceză ordure.
Pronunție
- AFI: /or'du.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului ordură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ordură | orduri |
| Articulat | ordura | ordurile |
| Genitiv-Dativ | ordurii | ordurilor |
| Vocativ | ordură | ordurilor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online