organicism

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză organicisme.

Pronunție

  • AFI: /or.ga.ni'ʧism/


Substantiv


Declinarea substantivului
organicism
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ organicism invariabil
Articulat organicismul invariabil
Genitiv-Dativ organicismului invariabil
Vocativ organicismule invariabil
  1. curent sociologic după care societatea ar fi un organism analog organismelor biologice.


Traduceri

Referințe