societate
Etimologie
Din franceză société < latină societas, -atis.
Pronunție
- AFI: /so.ʧi.e'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului societate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | societate | societăți |
| Articulat | societatea | societățile |
| Genitiv-Dativ | societății | societăților |
| Vocativ | ' | ' |
- totalitatea oamenilor care trăiesc laolaltă, fiind legați între ei prin anumite raporturi economice.
- Opinia întregii societăți.
- ansamblu unitar, sistem organizat de relații între oameni istoricește determinate, bazate pe relații economice și de schimb; p. ext. sistem social.
- Societate capitalistă.
- cerc limitat de oameni de prim rang (prin poziție socială, situație materială etc.).
- În ce societate se învârte?
- Iese prima oară în societate.
- asociație de persoane constituită într-un anumit scop (științific, literar, sportiv etc.).
- Societate legal constituită.
- (comerț) asociație de oameni de afaceri alcătuită pe baza unor investiții de capital, în vederea obținerii unor beneficii comune.
- grup de oameni care petrec un anumit timp împreună; tovărășie, companie.
- A petrecut ore agreabile în societății ei.
Sinonime
- 1: colectivitate, comunitate, obște, (înv.) obștime
- 2: orânduire, regim, sistem
- 3: ambianță, anturaj, cadru, cerc, lume, mediu, sferă, (înv.) mijloc, (fig.) atmosferă, climat
- 4: asociație, (înv.) reuniune
- 6: anturaj, companie, tovărășie, (grecism înv.) sinanstrofie
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Expresii
- În societate = între oameni, în lume
Traduceri
ansamblu unitar, sistem organic închegat de relații între oameni, istoricește determinate, al căror fundament îl constituie relațiile de producție
|
|