ornic

română

Etimologie

Din oră + sufixul -nic sau refăcut din (ceas)ornic.

Pronunție

• AFI: /'or.nik/

Substantiv

Declinarea substantivului ornic
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ornic	ornice
Articulat	ornicul	ornicele
Genitiv-Dativ	ornicului	ornicelor
Vocativ	ornicule	ornicelor

1. (înv.) ceasornic (de perete); orologiu, pendulă.

Cuvinte derivate

• ornicărie

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• corni

Referințe

• DEX '98 via DEX online