orogen

română

Etimologie

Din orogeneză (derivat regresiv).

Pronunție

• AFI: /o.ro'ʤen/

Substantiv

Declinarea substantivului orogen
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	orogen	orogene
Articulat	orogenul	orogenele
Genitiv-Dativ	orogenului	orogenelor
Vocativ	orogenule	orogenelor

1. (geol.) regiune vastă a scoarței terestre unde au avut loc mișcări tectonice intense care au dus la formarea unui lanț muntos cutat.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ergono

Referințe

• DEX '98 via DEX online