orotip

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din germană Orotype.

Pronunție

  • AFI: /o.ro'tip/


Substantiv


Declinarea substantivului
orotip
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ orotip orotipuri
Articulat orotipul orotipurile
Genitiv-Dativ orotipului orotipurilor
Vocativ orotipule orotipurilor
  1. (tipogr.) mașină de cules asemănătoare linotipului.


Traduceri

Anagrame

Referințe