orpiment

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză orpiment.

Pronunție

  • AFI: /or.pi'ment/


Substantiv


Declinarea substantivului
orpiment
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ orpiment orpimenturi
Articulat orpimentul orpimenturile
Genitiv-Dativ orpimentului orpimenturilor
Vocativ orpimentule orpimenturilor
  1. pigment natural de arsen, de culoare galben-strălucitor, folosit ca vopsea în pictură.


Traduceri

Referințe