ortogenie
română
Etimologie
Din franceză orthogénie.
Pronunție
- AFI: /or.to.ʤe'ni.je/
Substantiv
| Declinarea substantivului ortogenie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ortogenie | ortogenii |
| Articulat | ortogenia | ortogeniile |
| Genitiv-Dativ | ortogeniei | ortogeniilor |
| Vocativ | organogenezo | ortogeniilor |
- dezvoltare simetrică a arcadelor dentare superioare și inferioare care face posibilă întâlnirea dinților cap la cap.
Traduceri
dezvoltare simetrică
|