ostășime

română

Etimologie

Din ostaș + sufixul -ime.

Pronunție

• AFI: /os.tə'ʃi.me/

Substantiv

Declinarea substantivului ostășime
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ostășime	invariabil
Articulat	ostășimea	invariabil
Genitiv-Dativ	ostășimii	invariabil
Vocativ	ostășime	invariabil

1. (rar) mulțime de ostași, armată; soldățime.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online