ostășime

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din ostaș + sufixul -ime.

Pronunție

  • AFI: /os.tə'ʃi.me/


Substantiv


Declinarea substantivului
ostășime
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ostășime invariabil
Articulat ostășimea invariabil
Dativ-Genitiv ostășimii invariabil
Vocativ ostășime invariabil
  1. (rar) mulțime de ostași, armată; soldățime.


Traduceri

Referințe