ostenire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din osteni.

Pronunție

  • AFI: /os.te'ni.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
ostenire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ostenire osteniri
Articulat ostenirea ostenirile
Genitiv-Dativ ostenirii ostenirilor
Vocativ ostenire, ostenireo ostenirilor
  1. acțiunea de a osteni și rezultatul ei.


Traduceri