otic

română

Etimologie

Din sârbocroată otik.

Pronunție

• AFI: /'o.tik/

Substantiv

Declinarea substantivului otic
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	otic	otice
Articulat	oticul	oticele
Genitiv-Dativ	oticului	oticelor
Vocativ	oticule	oticelor

1. lopățică cu care se curăță de pământ brăzdarul și cormana plugului.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ciot
• coit
• coți

Referințe

• DEX '98 via DEX online