otic

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din sârbocroată otik.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
otic
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ otic otice
Articulat oticul oticele
Genitiv-Dativ oticului oticelor
Vocativ oticule oticelor
  1. lopățică cu care se curăță de pământ brăzdarul și cormana plugului.


Traduceri

Anagrame

Referințe