otpust

română

Etimologie

Din slavă (veche) otŭpustŭ, rusă отпуск (otpusk).

Pronunție

• AFI: /ot'pust/

Substantiv

Declinarea substantivului otpust
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	otpust	otpusturi
Articulat	otpustul	otpusturile
Genitiv-Dativ	otpustului	otpusturilor
Vocativ	otpustule	otpusturilor

1. (înv. și pop.; în biserica ortodoxă) formulă sacramentală de binecuvântare, rostită de preot la sfârșitul slujbei; (p.ext.) sfârșitul slujbei religioase.

Expresii

• A-și da otpustul = a muri
• A da (cuiva) otpustul = a ucide (pe cineva)

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online