otrățel

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare
Otrățel

română

Etimologie

Din maghiară atracél, este dubletul lui atrățel. Derivare de la latină utricellus (Scriban) este incertă, ca și cea din slavă (veche) jatrocelu (Miklosich, Slaw. Elem., 54).

Pronunție

  • AFI: /o.trə'ʦel/


Substantiv


Declinarea substantivului
otrățel
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ otrățel otrăței
Articulat otrățelul otrățeii
Genitiv-Dativ otrățelului otrățeilor
Vocativ otrățelule otrățeilor
  1. (bot.) roibă.

Sinonime

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe