otrățel
Aspect

Etimologie
Din maghiară atracél, este dubletul lui atrățel. Derivare de la latină utricellus (Scriban) este incertă, ca și cea din slavă (veche) jatrocelu (Miklosich, Slaw. Elem., 54).
Pronunție
- AFI: /o.trə'ʦel/
Substantiv
| Declinarea substantivului otrățel | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | otrățel | otrăței |
| Articulat | otrățelul | otrățeii |
| Genitiv-Dativ | otrățelului | otrățeilor |
| Vocativ | otrățelule | otrățeilor |
- (bot.) roibă.
Sinonime
Cuvinte compuse
Traduceri
plantă; floare
Referințe
- DEX '98 via DEX online