otrăvit

română

Declinarea substantivului otrăvit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	otrăvit	otrăvite
Articulat	otrăvitul	otrăvitele
Genitiv-Dativ	otrăvitului	otrăvitelor
Vocativ	otrăvitule	otrăvitelor

Din a otrăvi.

Declinarea adjectivului otrăvit
	Singular	Plural
Masculin	otrăvit	otrăviți
Feminin	otrăvită	otrăvite
Neutru	otrăvit	otrăvite

(adesea substantivat) căruia i s-a dat sau care a luat otravă; care s-a intoxicat sau care s-a omorât cu otravă.
care conține otravă; în care s-a pus otravă; otrăvitor, veninos.
(fig.) supărat, amărât, înveninat.