oxygène

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare
Variante de scriere Vezi și : oxygéné

franceză

(français)

Variante

Etimologie

Din greacă antică ὀξύς (oxús, „ascuțit”) + γένος (génos, „naștere”), referindu-se la rolul oxigenului în formarea acizilor.

Pronunție


Substantiv

oxygène m., invariabil

  1. (chim.) oxigen
  2. (p.ext.) aer

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Locuțiuni

Etimologie

Din oxygéner.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru oxygéner.
  2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru oxygéner.
  3. forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru oxygéner.
  4. forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru oxygéner.
  5. forma de persoana a II-a singular la imperativ prezent pentru oxygéner.

Referințe