ozon

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză ozone.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
ozon
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ozon '
Articulat ozonul '
Genitiv-Dativ ozonului '
Vocativ ' '
  1. gaz odorant de culoare albastră, care se formează în aer, când oxigenul este supus descărcărilor electrice, fiind folosit ca antiseptic și la sinteze organice.


Traduceri





daneză

(dansk)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

ozon

  1. ozon





friulană

(furlan)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

ozon

  1. ozon





poloneză

(polski)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

ozon

  1. ozon