pândire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din pândi.

Pronunție

  • AFI: /pɨn'di.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
pândire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pândire pândiri
Articulat pândirea pândirile
Genitiv-Dativ pândirii pândirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a pândi și rezultatul ei.


Traduceri