pândi
Etimologie
Probabil din slavă pąditi („a împinge, a îmboldi”).
Dar lingvistul Sorin Paliga sugerează o origine proto-boreală bazată pe rădăcina *Ghw-N ("a fugi, a vâna").
Pronunție
- AFI: /pɨn'di/
Verb
| Conjugarea verbului pândi | |
| Infinitiv | a pândi |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
pândesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să pândească |
| Participiu | pândit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz. și intranz.) a observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva).
- (v.tranz.) a urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi.
- (v.tranz.) a studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile.
- (v.tranz. și intranz.) a aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată).
Sinonime
Cuvinte derivate
- pândaci
- pândar
- pândaș
- pândă
- pândăraș
- pândări
- pândărire
- pândărit
- pândăroi
- pândeală
- pândeș
- pândeț
- pândire
- pândiș
- pândit
- pânditor
Expresii
- A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea
- (tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită