pândi

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Probabil din slavă pąditi („a împinge, a îmboldi”).

Dar lingvistul Sorin Paliga sugerează o origine proto-boreală bazată pe rădăcina *Ghw-N ("a fugi, a vâna").

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
pândi
Infinitiv a pândi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
pândesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să pândească
Participiu pândit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. și intranz.) a observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva).
  2. (v.tranz.) a urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi.
  3. (v.tranz.) a studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile.
  4. (v.tranz. și intranz.) a aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată).

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea
  • (tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită


Traduceri

Referințe