păcălire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din păcăli.

Pronunție

  • AFI: /pə.kə'li.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
păcălire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ păcălire păcăliri
Articulat păcălirea păcălirile
Dativ-Genitiv păcălirii păcălirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a păcăli și rezultatul ei.


Traduceri