păcălitură

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a păcăli + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /pə.kə.li'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
păcălitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ păcălitură păcălituri
Articulat păcălitura păcăliturile
Genitiv-Dativ păcăliturii păcăliturilor
Vocativ păcălitură păcăliturilor
  1. păcăleală.


Traduceri

Referințe