păcănitură

română

Etimologie

Din a păcăni + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /pə.kə.ni'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului păcănitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	păcănitură	păcănituri
Articulat	păcănitura	păcăniturile
Genitiv-Dativ	păcăniturii	păcăniturilor
Vocativ	păcănitură	păcăniturilor

1. păcănire.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online