păcăni

română

Etimologie

Din pac + sufixul -ăni.

Pronunție

• AFI: /pə.kə'ni/

Verb

Conjugarea verbului păcăni
Infinitiv	a păcăni
Indicativ prezent pers. 1 sg.	păcănesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să păcănească
Participiu	păcănit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) a produce un zgomot scurt, repetat și sacadat; a țăcăni, a pocni.

Cuvinte derivate

• păcăneală
• păcănire
• păcănit
• păcănitură

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• încapă

Referințe

• DEX '98 via DEX online