păcătuire
română
Etimologie
Din păcătui.
Pronunție
- AFI: /pə.kə.tu'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului păcătuire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | păcătuire | păcătuiri |
| Articulat | păcătuirea | păcătuirile |
| Genitiv-Dativ | păcătuirii | păcătuirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a păcătui și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri