păcătuire

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din păcătui.

Pronunție

  • AFI: /pə.kə.tu'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
păcătuire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ păcătuire păcătuiri
Articulat păcătuirea păcătuirile
Genitiv-Dativ păcătuirii păcătuirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a păcătui și rezultatul ei.


Traduceri