păcătui

română

Etimologie

Din păcat + sufixul -ui.

Pronunție

• AFI: /pə.kə.tu'i/

Verb

Conjugarea verbului păcătui
Infinitiv	a păcătui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	păcătuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să păcătuiască
Participiu	păcătuit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) a comite un păcat; a greși.

Sinonime

• greși, (înv. și reg.) scăpăta, (se) sminti, (înv.) se săblăzni, (înv. fig.) se luneca

Cuvinte derivate

• păcat
• păcătos
• păcătuire
• păcătuitor

Traduceri

a comite un păcat

afrikaans: oortree (Afrikaans) arabă: يأثم (العربية) bosniacă: griješiti (bosanski) catalană: pecar (català) cebuană: paghimo ug salä (Cebuano) cehă: hřešit (čeština) daneză: synde (dansk) ebraică: לחטוא (עברית) (le-khata) engleză: sin (English) esperanto: peki (Esperanto) finlandeză: tehdä syntiä (suomi) franceză: pécher (français) galeză: pechu (Cymraeg)

germană: sündigen (Deutsch) greacă: αμαρταίνω (Ελληνικά) (amarténo) islandeză: syndga (íslenska) italiană: peccare (italiano) maghiară: vétkezik (magyar) neerlandeză: zondigen (Nederlands) poloneză: grzeszyć (polski) portugheză: pecar (português) rusă: грешить (русский) (gr'ešít') sârbă: грешити (српски / srpski), grešiti (српски / srpski) slovenă: grešiti (slovenščina) spaniolă: pecar (español) suedeză: synda (svenska)

Referințe

• DEX online