păgânime

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din păgân + sufixul -ime.

Pronunție

  • AFI: /pə.gɨ'ni.me/


Substantiv


Declinarea substantivului
păgânime
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ păgânime păgânimi
Articulat păgânimea păgânimile
Genitiv-Dativ păgânimii păgânimilor
Vocativ păgânime păgânimilor
  1. totalitatea păgânilor; mulțime de păgâni; păgânătate; (p.restr.) turcime.


Traduceri

Referințe