turcime

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din turc + sufixul -ime.

Pronunție

  • AFI: /tur'ʧi.me/


Substantiv


Declinarea substantivului
turcime
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ turcime invariabil
Articulat turcimea invariabil
Genitiv-Dativ turcimii invariabil
Vocativ turcime invariabil
  1. mulțime de turci; totalitatea turcilor.


Traduceri

Anagrame

Referințe