părăsire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din părăsi.

Pronunție

  • AFI: /pə.rə'si.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
părăsire
Singular Plural
Nominativ-Acuzativ părăsire părăsiri
Articulat ' '
Dativ-Genitiv ' '
Vocativ ' '
  1. Stare a persoanei, a locului etc. părăsit.

Sinonime

  1. abandon, evacuare.

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • În părăsire = (care este) în stare proastă, în ruină; abandonat, părăsit.


Traduceri