abandon

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză abandon.

Pronunție

  • AFI: /a.ban'don/


Substantiv


Declinarea substantivului
abandon
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ abandon abandonuri
Articulat abandonul abandonurile
Dativ-Genitiv abandonului abandonurilor
Vocativ ' '
  1. părăsire împotriva regulilor morale și a obligațiilor materiale a copiilor, familiei etc.
    Abandonul familiei.
  2. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.
  3. renunțare la continuarea participării într-o probă sportivă.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe





engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie abandounen < franceza veche abandoner, după a bandon. Origine latină.

Pronunție

  • AFI: /əˈbændən/


Substantiv

abandon, pl. abandons

  1. cedare completă în fața naturii impulsive a personalității


Verb


Conjugarea verbului
to abandon
Infinitiv to abandon
Prezent simplu
pers. 3 sg.
abandons
Trecut simplu abandoned
Participiu trecut abandoned
Participiu prezent abandoning
  1. a ceda controlul, a (se) preda
  2. a lăsa în urmă, a părăsi
  3. a renunța la un drept sau la un bun

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Referințe





franceză

(français)

Etimologie

Din a bandon < origine latină.

Pronunție

  • AFI: /a.bɑ̃.dɔ̃/


Substantiv

abandon m., abandons pl.

  1. abandon