palavră

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din turcă palavra, neogreacă παλαβρα (palávra).

Pronunție

  • AFI: /pa'la.vrə/


Substantiv


Declinarea substantivului
palavră
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ palavră palavre
Articulat palavra palavrele
Genitiv-Dativ palavrei palavrelor
Vocativ palavră palavrelor
  1. (fam.; mai ales la pl.) vorbă, afirmație lipsită de seriozitate sau de temei; fleac; balivernă, brașoavă.


Traduceri

Referințe