palavră

română

Etimologie

Din turcă palavra, neogreacă παλαβρα (palávra).

Pronunție

• AFI: /pa'la.vrə/

Substantiv

Declinarea substantivului palavră
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	palavră	palavre
Articulat	palavra	palavrele
Genitiv-Dativ	palavrei	palavrelor
Vocativ	palavră	palavrelor

1. (fam.; mai ales la pl.) vorbă, afirmație lipsită de seriozitate sau de temei; fleac; balivernă, brașoavă.

Traduceri

Traduceri

engleză: palaver (English) esperanto: palavro (Esperanto)

franceză: palabre (français) m.f. germană: Palaver (Deutsch) n.

Referințe

• DEX '98 via DEX online