pancrațiu

română

Etimologie

Din franceză pancrace.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului pancrațiu
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pancrațiu	pancrații
Articulat	pancrațiul	pancrațiile
Genitiv-Dativ	pancrațiului	pancrațiilor
Vocativ	pancrațiule	pancrațiilor

1. probă atletică la vechii greci, constând în trântă și pugilat.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online